

Te uiţi în oglindă şi zici
Eu ce dracu fac aici?
„Sunt aici cu un motiv,
poate am talent nativ...”
Pentru lucrurile abstracte
E momentul pentru fapte
Şi aşa începe tot,
Cu un strop de antidot.
Pentru-eterna plictiseală,
Care te bagă în boală,
Vrei sa fii un creativ,
Dar realizezi că eşti naiv,
N-ai pic de imaginație,
Ai intrat în vegeţatie,
Şi te-ntrebi mirat mereu,
De la mine, ce-aştept eu?
Eşti ancorat în real,
Şi nu vezi că eşti banal,
Un soldat obişnuit,
Un om foarte chinuit,
Crezi că dacă doar munceşti
Ajungi să te-mbogăţeşti,
Să ai tot ce îţi doreşti,
Însă spre stupoarea ta,
Îți dai seama: "Nu-i aşa!"
Şi uite că îmbătrâneşti,
Timpul...eh, ţi-l drămuieşti,
Vrei să-nveţi ceva mai mult ,
Încerci să devii mai cult.
Din păcate, în zadar,
Tu ai aruncat un zar,
Care-n şoapte ţi-a grăit
AI TRĂIT ŞI N-AI SIMŢIT!



