Reflexia viitorului in constiinta colectiva, de la Rascoala incoace

Te uiţi în oglindă şi zici
Eu ce dracu fac aici?
„Sunt aici cu un motiv,
poate am talent nativ...”

Pentru lucrurile abstracte
E momentul pentru fapte
Şi aşa începe tot,
Cu un strop de antidot.

Pentru-eterna plictiseală,
Care te bagă în boală,
Vrei sa fii un creativ,
Dar realizezi că eşti naiv,

N-ai pic de imaginație,
Ai intrat în vegeţatie,
Şi te-ntrebi mirat mereu,
De la mine, ce-aştept eu?

Eşti ancorat în real,
Şi nu vezi că eşti banal,
Un soldat obişnuit,
Un om foarte chinuit,

Crezi că dacă doar munceşti
Ajungi să te-mbogăţeşti,
Să ai tot ce îţi doreşti,
Însă spre stupoarea ta,
Îți dai seama: "Nu-i aşa!"

Şi uite că îmbătrâneşti,
Timpul...eh, ţi-l drămuieşti,
Vrei să-nveţi ceva mai mult ,
Încerci să devii mai cult.

Din păcate, în zadar,
Tu ai aruncat un zar,
Care-n şoapte ţi-a grăit
AI TRĂIT ŞI N-AI SIMŢIT!